Calendar istoric al satului Coştangalia

"Istoria este cea dintâi carte a unei naţii.
Într-însa ea îşi vede trecutul, prezentul şi viitorul."

Nicolae Bălcescu

SATUL COŞTANGALIA R-NUL CANTEMIR

       Potrivit documentelor de epocă vatra satului Coştangalia apare pe la începutul secolului XVIII. Satul a luat fiinţă pe locul vechilor aşezări tătăreşti nohaice numite Coştangalî sau Coştamgalî. Cu aceste forme satul apare în hîrtiile vechi. Toponimica provine de la numele tribului tătăresc nohaic”coştamgalî” (coş+tamga+sufixul „lî” – „cu dangaua unită, legată”). E parte componentă a ocolului Cahulului, ţinutul Grecenilor („Regiunile naturale dintre Prut şi Nistru”, T. Porucic, rev. „Viaţa Basarabiei”1933,pag. 167)

       Faptul că el este mult mai vechi o confirmă tradiţiile orale locale. O legendă mărturiseşte că aceste pămînturi aparţineau, pe vremea voievozilor Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare, vitejilor şi oştenilor moldoveni, moşiile lor fiind stăpînite de ei ”cu drepturi de la domnie”, „pentru credincioasa slujbă faţă de domnie şi ţară”. De aceea moşia purta numele Domneasca, iar satul s-a numit mai tîrziu Domneşti. Dar iată că peste satele şi moşiile moldovenilor au năvălit tătarii şi peste tot şi-au aşezat în cîşle şi odăi hoardele şi triburile lor barbare. Satul Domneasca a fost prădat, ars şi ruinat din temelie, pe locul lui urmînd să se înjghebeze cîşla murzacului Kojdamgalî, de unde şi-a luat, chipurile, şi numele Cojdamgalia, moldovenii zicîndu-i mai tîrziu Coştangalia. 

CONFORM DATELOR DE ARHIVĂ:

       Unii cercetători afirmă, că satul cu acest nume să fi existat la începutul sec. XVIII, în 1712 (V. Micu, lucrarea „Localităţile Moldovei în documente şi cărţi vechi”, vol I p. 257, Chişinău 1991; Creţu Valeriu „Tablou cuprinzînd date referitoare la comunele din judeţul Cahul”, Z. Arbore”Dicţionarul geografic al Basarabiei”,1904, p.44,”Bessarabscaia Gubernia v 1870-1875”, Chişinău 1879, p.122-123)
Pe o hartă a Moldovei din 1770 localitatea apare notată Koştangalî, fapt ce confirmă provenienţa tătărească.

1778, 8 august – poruncă dată de domnul Constantin Moruse, împuternicitului ţinutului Greceni de a-i permite reprezentantului logofătului Ioan Cantacuzino să strîngă vămile de pe moşiile Jaghilbai, Tartaul(de Salcie - autor) Taraclî, Baimaclî, Baurci Mic, Badicul, Cojdangalî, Chiseliu Mic, Chiseliu Mare, Caiat, Borceag, Cicur-Mijeni, Ciobalacci s.a.(Arhiva Naţiorală a R.M., fond 44, inventar 1,dosar 257, p. 101-108)

1778, 6 august – porunca dată de domnitorul Dumitru Moruzi ispravnicului ţinutului Greceni Manolachi Tudor, ca acesta să plece pe moşiile Cojdamgalî, Cioselia Mică, Cioselia Mare, Borceag, Albota, Aluat, Cazaclî, Ştefăneşti, Todereşti şi altele să cerceteze o plîngere a logofătului Ioan Cantacuzino(ibidem-aceeaşi)

1778, 12 noiembrie – adeverinţă legalizată de către ispravnicul ţinutului Greceni Manolache T., prin care se aduce la cunoştinţă că atunci, cînd logofătul Ioan Cantacuzino a cumpărat de la Ştefan Stanislav, Constantin Movac şi de la Vicoleşti în „cele 2 ceasuri”, precum şi de la Simion, fiul lui Vasile Turbat şi listele Baitimir, Actulac, Todireşti, Ştefăneşti, Sineşti şi satul Badicul, tatarii, care se îndeletniceau în hotarul acestei selişti cu agricultura, îşi numeau tîrlele şi terenurile arabile cu nume tătăreşti, şi anume: Cazaiclî, Şamalî, Jiaghilbai, Tartaul, Ciobalacci, Taraclî, Coştangalî, Chioseli, Borceag, Ciucur-Mejeni, Baimaclî, Acbota(Valea Pîrăului), moşii de pe care perceptorii domneşti nu strîngeau gurul. (ibidem)

1778 – Raport al lui Manolachi Tudor prin care acesta confirmă că terenurile agricole , numite tătăreşti (susnumite) se află în hotarele moşiilor ce-i aparţin prin act de danie sau cumpărare logofătului Ioan Cantacuzino de la feţe înalte.(ibidem)

1792, 13 octombrie – un document semnat de Matei Cantacuzino, Rala Cantacuzino, prin care se adevereşte că s-au vîndut lui Costache Ghica mai multe moşii, printre care şi moşia Coştangalî(ANRM, fondul II, inventar 1, dosar 23, foaia 98 şi 279)

1792, 14 noiembrie – act de vînzare – cumpărare eliberat hatmanului Ghica Costache, care cumpără de la Matei Cantacuzino la licitaţie moşii tătăreşti, printre care şi Coştangali.(ibidem)

1802, 6 mai – poruncă a domnului Alexandru Nicolae Şuţu dată banului Matei Mejel, prin care ultimul, conform rugăminţii lui Costache Ghica trebuia să plece în făşia „celor 2 ceasuri” şi să hotărnicească moşiile Geambai, Badicul, Tatar, Borceag, Cazaclî, Coştangalî, Choseli Mic si Mare, Chat,.. cumpărate de hatmanul Ghica de la vistiernicul Matei Cantacuzino(ANRM, fond 44, inv. II, dosar 72, foaia 70)

1806 – 1812 – tătarii ocupau samovolnic în sudul Basarabiei o întindere de pămînt numită „ichisait”, cotropit de la boierii moldoveni. Pe un asemenea domeniu ichisait găsim 12 familii de bulgari, locuind in următoarele sate tatareşti: Badicul, Tatar, Borceag, Cazaclî, Coştangalî, Choseli Mic si Mare, Chat,Aluat, Sîndîc ş.a.(Alexandru Arbore P.”Informaţiuni etnografice şi mişcări de populaţiune în Basarabia Sudică şi Dobrogea în veacurile XVIII-XIX cu specială privire la coloniile bulgăreşti din aceste regiuni” Cernăuţi 1929, pag. 11)

În timpul războiului din 1806-1812, fiind reluată şi finalizată evacuarea tătarilor din Bugeac, generalul Neyndorf raporta generalului I. Mihelson despre interceptarea de către voluntarii conduşi de praporşcicul Gălăţanu a unui grup de aproximativ o mie de tătari, inclusiv femei şi copii care, plecaţi fiind din Badicul, Tatar, Borceag, Cazaclî, Coştangalî, Choseli Mic si Mare, Ceşmichioi, Tartaul şi alte localităţi năzuiau să străbată spre Izmail, Neyndorf înştiinţînd ca pînă la stabilirea ordinii permutării acestora, ei să fie cazaţi, măcar temporar, în satele moldoveneşti.(ibidem)

1807 – localitatea Coştangalî se află în componenţa tribului tătăresc Orumbet-Oglî („Bolgarschie colonii v Bessarabii i Novorossiiscogo craia” Odessa 1848)

1809 – 1827 – în perioada respectivă în ţinutul Greceni existau 2 Coştangalii: Mare şi Mică. În Coştangalia Mare locuiau 19 familii de români. Începănd cu acest an au roit cîteva grupuri de imigranţi transdunăreni.

1811, octombrie – în Coştangalia Mare au fost înregistrate 68 familii(308 suflete) de imigranţi transdunăreni, iar în cea Mică – 40 familii(190 suflete), bulgăreşti 46 familii cu 190 suflete (recensămîntul bulgarilor din Bugeac, octombrie 1811 )

1812 – 1813 – a sosit un grup de imigranţi transdunăreni, iar peste puţin timp majoritatea românilor basarabeni din aceste localităţi au plecat în dreapta Prutului

1813 – se dau în arendă moşiile logofătului Costache Ghică situate în tinutul Codru Greceni şi în „făşia celor 2 ceasuri” numite mai jos: Tigheci, Copcoiu, Cadanjiru, Haregăsar, Baimaclî, Coştangalî, Borogani de Sus, Chieciu, Chiosălău Micu, Ciobalacci, Enichioi, Buceacu, Lărguţa, Ciosălău Mare, Sădicu, locul dintre Taraclău Greci pînă la Bărăganii tătăreşti („Uricarul, vol. 11. pag. 320-321, Iaşi 1889”) 23 aprilie – 1816, 23 aprilie – moşia Coştangalia e dată în arendă lui Ioan Sturza.

1813 – cea mai timpurie menţiune documentară a bisericii din Coştangalia (Svedenia o sostoianii ţercvei Bessarabii v 1812-1813 Greceanschii uiezd)

1814 – Cojdamgalia – biserica din lemn şi ciamur Sf. Arhanghel Mihail prin străduinţele enoriaşilor locali a fost construită în 1814, renovată în 1816 şi reconstruită din cărămidă în 1897. („Kişinevskie eparhialinîe novosti” „Spisok drevneişih ţercvei bessarabskoi oblasti.” Chişinău, 1908 nr 9 pag. 1415)

1815-1816 – Mitropolitul Basarabiei Gavriil Bănulescu- Bodoni a primit informaţie, că în biserica din satul Coştangalia Sfintele vase sunt din cositor (se recomanda din argint) (Arhivele Basarabiei, 1936, pag. 244)

1816 – în Coştangalia Mare au fost înregistraţi 204 imigranţi noi, iar în cea Mică – 31.(ibidem)

1817 – Coştangalia Mare, la recesămîntul oficial al Basarabiei, face parte din ocolul Cahul, Ţinutul Greceni, are 64 gospodării, din ele 4 suflete făceau parte din tagma celor mai privelegiaţi – familia preotului, un pălimar, un ponomar. Localitatea era introdusă în recesămîntul oficial al Rusiei sub litera „A”, ceea ce însemna „sat bogat, înstărit”. Moşia aparţinînd spătarului Ioan Sturza (o arenda de la familia Ghica), cu 3300 fălci de pămînt, dintre care 2550 fălci arabil şi de fîneaţă, restul 500 fiind de păşune, 200 fălci fiind pădure şi 50 fălci sub vatra satului, cu 2 mori de apă, 2 mori de vînt şi una cu tracţiune de cai. (Statisticescoe opisanie Bessarabii sobstvenno t.n. ili Bujaca. Akkerman 1899, str. 503)

1818 – în localitatea Coştangalia a proprietarului Ioan Sturza locuiau 204 suflete de colonişti străini

1827 – în localitatea Coştangalia sunt înregistraţi următorii locuitori: moldoveni 19 familii (bărbaţi 91, femei 74; bulgari 2 familii 12 băbaţi, 16 femei), 3 familii alte etnii: 20 bărbaţi, 15 femei. Satul avea 245 de locuitori, inclusiv 2 familii de mazili; 35 case împletite din nuiele cu ciamur, 4 bordeie, o vie, moară de apă si de vînt, 4 stupine, 10 fîntîni, 109 cai, 411 vite cornute mari, 1135 oi. (Statisticescoe opisanie Bessarabii sobstvenno t.n. ili Bujaca. Akkerman 1899, str. 503)

1830 – în Coştangalia au fost repartizaţi temporar 57 familii (128 de suflete) colonişti bulgari Dintr-un raport din septembrie, prezentat guvernatorului Basarabiei, spicuim că în lista localităţilor moşiereşti din fostul judeţ Izmail au fost incluse în noul creat judeţ Leova mai multe localităţi, printre care şi Coştangalia. (A.N.R.M., fond 2, inv. 1, dosar 2588, foaia 216)

1834 – haiducul Tudor Tobultoc şi-a avut adăpost şi-n satul Coştangalia Mare.(A. Manuel „Cahul la răscrici de vremi”pag.87)

1836 – Coştangalia Mare, sat moşieresc, aflat în componenţa judeţului Leova, cu o biserică, 56 de gospodării, 180 de locuitori, ţărani liberi, precum şi alţi trăitori locali, proprietarul moşiei fiind marele logofăt Alexandru Constantin Ghica.(Olteanu Şt. „Comuna Burlacu”, Chişinău, 2011, pag. 65)

1840 – un împuternicit din partea satelor Ianichioi, Baimaclia-Mare, Tartaul şi Ghibani din volostea Coştangalia, trimite prin intermediul Judecătoriei judeţene Cahul un demers la adresa guvernatorului civil şi militar al Basarabiei, în care roagă să fie examinată cererea locuitorilor acestor sate, ca în componenţa volostei Coştangalia să fie alipite alte aşezări din volostele învecinate cu scopul de a mări numărul populaţiei pentru a uşura povara impozitelor. „Aceste obşti săteşti (din volostea Coştangalia) sînt foarte impovărate cu sarcini fiscale, - scrie împuternicitul vizat – Ca argument se poate de explicat faptul, că-n judeţul Cahul există 4 voloste: Capaţica – cu un număr de locuitori de 6933, Tomai – cu 4101 locuitori, Cociulia – cu 4626 locuitori şi Coştangalia – cu 2782 locuitori. După cum se vede, volostea Coştangalia, în comparaţie cu celelalte dispune de o populaţie mai redusă şi nu e în stare să îndeplinească volumul tuturor acestor sarcini fiscale.”(A.N.R.M. fond 2 inv.1 dosar 3299)

1841, martie – s-a efectuat o inventariere a moşiilor boierului moldovean Alexandru Ghica, moşii aflate în volostea Coştangalia, judeţul Cahul. Prin această inventariere preţul moşiei respective (4500 desetine) a fost evaluată la suma de 13500 ruble argint, venitul anual fiind de 1140 ruble.(A.N.R.M. fond 44, inv. 1, dos. 257, foaia 220)

1850, 26 septembrie – şeful conducerii de voloste Coştangalia e Nicolae Radov, iar pisar – Zinevici.(A.N.R.M., fond 134, inv.2, dosar 246)

1852 – Domnul Moldovei Grigore Ghica stăpînea pe moşia Coştangalia 4800 desetine, 65 gospodării: bărbaţi – 123, femei – 120.(Olteanu Ştefan „Comuna Burlacu” pag. 125-124) (ibidem)

1852 – în perioada de dominaţie ţaristă, în limitele a 3 ani coştangalenii trebuiau să asigure 250 de căruţe pentru cinovnici, 110 căruţe pentru deţinuţi, 50 căruţe pentru bolnavi, 80 căruţe pentru armată, să pregătească şi să dea armatei 2 mii puduri de fîn.(Anatol Eremia „Localităţile R.M.”)

1856 – Coştangalia Mare (aparţine boierului Ghica) devine centru de plasă, avînd în subordinea sa satele şi cătunele mai apropiate: Aluatu, Balabanu, Badicu, Albota(de Sus şi de Jos), Ciucur-Meşeni, Borceag, Moscovei, Trifeşti, Baurci-Moldoveni, Cîietu ş.a.(A.N.R.M. fond 2, inv. Dos. 6456)

1856 – cneazul Ghica stăpînea terenuri la Coştangalia şi la Cîşla 4800 desetine de pămînt. Satul Coştangalia avea 65 gospodării (334 suflete bărbaţi, 126 femei), în Cîşla 15 gospodării (60 bărbaţi, 40 femei) (ibidem)

1857 – moşii hotărnicite în sudul Basarabiei, revenite în componenţa Principatului Moldovei la 1857: Coştangalia şi Cioselia Mică. Suprafaţa moşiilor: pămînt utilizabil – 7211 desetine, pădure – 2175 desetine, neutilizabi – 103 desetine. În total – 9490 desetine.Locuitori: 123 bărbaţi, 120 femei.(„Destin Românesc” 1995, nr. 2, pag.28)

1858 – Coştangalia aparţine prinţului Ghica (Manuel Alexandru „Cahul la răscruci de vremi”, Cahul,2008,pag.46)

1859 – Coştangalenii, împreună cu orăşenii şi ţăranii din judeţele Cahul, Bolgrad şi

Izmail au participat la alegera lui Alexandru Ioan Cuza, domn al Moldovei, după care s-a înfăptuit unirea celor 2 principate: Moldova şi Ţara Românească.(A. Eremia Localităţile R.M.)

1861 – Coştangalia Mare este centru comunal, cu satele subordonate Cîşla şi Coştangalia Rusă, avînd biserică şi scoală în satul de bază.(ibidem)

1863 – la 2 km sud de Coştangalia-Mare are loc o ciocnire militară între un detaşament de voluntari polonezi conduşi de către colonelil Milkowschi şi un detaşament român condus de către colonelul Călinescu. Lupta a fost cu jertfe.(vezi anexa „Lupta de la Coştangalia”) În 1914 la Galaţi a fost inaugurat un monument în memoria acestui eveniment.(Al. Manoil, „Cahul la răscruci de vremi” pag. 110-111)

1864 – legea rurală de la 1864 a fost aplicată şi în Costangalia, pe moşia ce aparţinea proprietarului Grigore Ghica. În cele 3 plase a judeţului Cahul: Tigheci, Cotul Morii şi Coştangalia au fost constituite comisii de constatare, antrenate la stabilirea numărului clăcaşilor, evaluarea despăgubirilor, ce urmau a fi acordate foştilor proprietari, pămîntul cărora a fost distribuit ţăranilor.(in plasa Coştangalia intra oraşul Cahul). (ibidem, pag 112)

Conform hotărîrii comisiei au primit pămînt următoarele categorii de clăcaşi:
fruntaşi – 57 gospodarii (363 fălci de pămînt) cu achitarea despăgubirii anuale 7581 lei;
mijlocaşi – 23 gospodării (100 fălci de pămînt), despăgubire anuală – 2313 lei;
pălmaşi – 17 gospodării (48 de fălci de pămînt), despăgubiri – 1215 lei.(ibdem p.122)

1872 – judeţul Cahul este divizat în 3 plase: Cotul Morii, Tigheci şi Coştangalia. Plasa Coştangalia cuprindea comunele: Cahul, Coştangalia, Crihana, Constantinovca,Cioselia Mare, Aluat, Burlacu, Baimaclia, Borceag, Baurci Tătari, Baurci-Moldoveni, Gavanoasa, Moscovei, Zîrneşti („Toponimici şi statistici” Bucureşti, 1872, pag. 475selectat de Şt. Olteanu,”Comuna Burlacu”Chişinău 2011, pag 329)

1876 – Conform decretului regal din 26 noiembrie 1876 îşi avea dislocarea la Cahul campania a 5-a a Armatei Române, efectivele căreea erau recrutate din plasa Coştangalia (A. Manoil”Cahul...”pag. 124)

1877 – 1878 – la războiul pentru independenţa României au participat mulţi coştangaleni. Conform decretului regal din 9 mai 1927, mai mulţi paticipanţi la luptele din anii 1877-1878 au fost distinşi cu medalia comemorativă a Proclamării Independenţei de Stat, printre care şi coştangalenii Ganciu Vasile – soldat, Toma Stoianic – soldat şi Pricopie Berezaca – soldat.(ibidem pag. 128)

1886 – comuna Coştangalia e inclusă în judeţul Izmail sectorul 3 (A.N.R.M. fond 134, inv.3, dosar 1061, foaia 4)

1888 – în legătură cu seceta din acest an mai multe comune cer ajutor, într-o listă fiind incluse următoarele sate: Chircani, Aluatu, Borceag, Burlacu, Coştangalia, Cioselia Mică, Tatar Baurci, Manta, Vadul-lui-Isac, Gavanoasa, Pelinei-Moldoveni, Cabaclia, Enichioi, Şamalia, Capaclia, Răzeşi, Capaclia Nouă, Borogani, Cociulia, Tigheci, Hănăsenii de Pădure, Porumbeşti, Lărguţa prevedea alocarea a 2923 cetverturi de porumb, orz, grîu pentru alimentare, precum şi anumite cantităţi de seminţe.(Al. Manoil „Cahul la răscruci de vremi” pag. 173)

1891,2 iunie – locuitorii satului Coştangalia (în total 103 semnături, printre care Vasile Creţu, Costache Popov, Ştefan Munteanu, Ştefan Pasat, Vasile Pruteanu, Ştefan Moraru ş.a.) îşi dau consimţămîntul prin iscălitură de a asigura şcoala parohial-bisericească cu mijloace financiare.(A.N.R.M. inv.1 dos. 39, Registrul despre mijloacele de întreţinere a şcolilor parohial- bisericeşti pe regiunea Cahul pentru anii 1890-1898)

1891, 19 iunie – primarul satului Coştangalia este Grigore Munteanu (A.N.R.M. fondul 72, inv. 1 dos. 76, f.1)

1891, 27 iunie – adunarea obştii satului Coştangalia hotărăşte să deschidă în această localitate o şcoală parohial-bisericească(A.N.R.M. inv.1, dos. 39, f.151)

1893, 2 februarie – este deschisă şcoala parohial-bisericească din Coştangalia.(A.N.R.M. inv.1 dos. 39, Registrul despre mijloacele de întreţinere a şcolilor parohial- bisericeşti pe regiunea Cahul pentru anii 1890-1898)

1895-1896 – locuitorii s. Coştangalia roagă să li se permită sa se strămute pe pămînturile statului în regiunea Amur(A.N.R.M. fond 329, inv.3, dos. 238)( guvernul ţarist a promis pămînturi şi ajutoare ţăranilor basarabeni fără pămînt sau cu puţin pămînt în regiunea Amur, Crasnodar ş.a.)

1895 – în rezultatul recesămîntului populatiei au fost înregistraţi 537 bărbaţi, 454 femei.

1896 – la rugămintea locuitorilor s. Coştagalia şi Baurci –Moldoveni în număr de 14 oameni li se permite să se strămute cu familiile lor în regiunea Amur (ibidem, dos.3011)

1896 – 1897 – consiliul comunal Coştangalia, judeţul Izmail, roagă să li se amîne plata impozitelor din cauza secetei(ibidem dos.501)

1897,29 martie – a decedat proprietarul s.Coştangalia Constantin Ion Galino („Kişinevschie Gubernschie vedomosti” nr.41)

1902 – la Coştangalia funcţiona o biserică din piatră (A. Manoil”Cahul la răscruci de vremi” pag.213)

1903 – loc liber de preot, Coştangalia, judeţul Izmail: 555 de suflete, suprafaţa arabilă pe lîngă biserică – 28 desetine, salariul preotului – 294 ruble(K.E.B.1905 str. 38)

1903 -1906 – dinamica creşterii populaţiei în comuna Coştangalia:

1903 - 1058 de suflete

1904 – 1075 de suflete

1905 - 1089 de suflete

1906 – 1125 de suflete

Prin urmare, populaţia comunei Coştangalia a sporit în acest interval de timp cu 67 de oameni.(A.N.R.M.,fond 8, inv.1, dos.1314, f. 87-90)

1904 – se acorda ajutor financiar in suma de 36 ruble si 26 copeici vaduvei si mostenitorilor preotului s. Costangalia, regiunea a 4-a, judetul Izmail Grigore Chirică(K.E.B.,1905,pagina 25)

1905 – printre şcolile care au dat mai mult absolvenţi (1-4 suflete), si care s-au evidenţiat in educatia militară au fost si cei din Coştangalia (K.E.B.1905 str.38)

1906 – este gratificat cu natelniţă. Pentru slujba sărguincioasă preotul bisericii Sf.Mihail si Gavriil din parohia Costangalia Nicolae Ciachir (ibidem 1906,nr.14,pag.111)

1907 – preot la biserica Coştangalia este Nicolae Ciachir, in serviciul funcţiei pe loc, din anul 1899, 33 de ani; cîntăreţ – Ion Constantin Diaconov, din 1860, 70 de ani (spravocinaia cniga Kisineovskoi Eparhii na 1907, str.58)

1908, 9 septembrie – moşierul Vasile Tomov cumpara de la cneazul Duca moşii aflate pe teritoriul satelor Coştangalia Ruseasca, Coştangalia Moldoveneasca şi Badicu („din raportul untrerofiţerului punctului de jandarmi din gubernia Basarbia în judeţele Chisinau, Izmail si Akerman” datat la 9 septembrie 1908, publicat in „Calea Luminoasă” ,1987,18 august)

1910, 1 aprilie – a decedat cintareţul bisericii s. Coştangalia Ioan Diaconov ( K.E.B. 1910 nr.18 pag. 126)

1910, 15 aprilie – cîntareţul catedalei din Cahul Lev Novoşevschi se transfera la biserica din s.Costangalia, jud Izmail(ibidem pag. 125)

1910, 7 octombrie – parohia şi biserica Coştangalia e vizitată de Episcopul Gavriil (ibidem nr.38, pag.31 )

1911 – preotul bisericii Costangalia Nicolae Ciachir e gratificat cu ocazia Sfintelor Sărbatori de Paşte de către Preasfinţia Sa Episcopul Serafim cu scufie.(ibidem 1911, nr.15, pag.116 )

1913 – cîntăreţul bisericii din Cojtangalia Lev Novoşevschi este concediat din funcţie la 28 martie. Numarul de suflete in parohie este – 1079; biserica dispune de 33 desetine pămint, salariul cîntareţului – 400 ruble ( ibidem 1913, nr.26, pag.104)

1913, 23 septembrie – preotul şi învatatorul de religie de la şcoala parohial-bisericeasca din Coştangalia Nicolae Ciachir primeşte mulţumire din partea Consiliului Şcolar Eparhial pentru o rîvna deosebită în cauza şcolară. ( ibidem 1914, nr.1, pag.12 )

1921 – Coştangalia - cuvînt tătăresc, înseamnă „refugiat”. (Ciachir N. „ explicaţia numirilor turco-tătare ale oraşelor, comunelor, cătunelor şi fermelor din Moldova dintre Prut şi Nistru şi unele tradiţii păstrate în legatură cu aceste numiri” , pag.48 )

1923 – pădurile statului???? Coştangalia se aflau în stăpînirea Haricle Ion si Tomov Gheorghe. ( AN.R.M., fond 11, inv.3 )

1930 – preotul Arcadie Tanasiev, parohul comunei Coştangalia a încetat din viaţă -21 decembrie, 1930. ( Buletinul Episcopiei Cetăţii Albe-Izmail, 1931, nr.1-2, pag.8 )

1933 – cîntăreţul Nicolaie Zagorodnîi a fost pus în retragere din postul I la 1 noiembrie 1933 (ibidem, 1933 nr.1, pag.14 )

1933 – cîntăreţul Eufimie Focsa de la parohia Iaroslava, judeţul Izmail a fost transferat în postul I la parohia Coştangalia la 1 decembrie, 1933. (ibidem, 1933 nr.1 , pag.8 )

1935 – Gheorghe Eremeco, absolvent de 3 clase de la şcoala medie din oraşul Cahul a fost numit cîntăreţ provizoriu in postul al II-lea extrabugetar la parohia Coştangalia de la 1 ianuarie, 1935 (ibidem, 1935 nr.1, pag.14)

1936 – tînărul Gavril Ioan absolvent al Seminarului Teologic din Chişinău şi student teolog a fost numit cîntăreţ provizoriu la parohia Coştangalia de la 1 septembrie, 1936. (ibidem, nr.9-10, pag.5 )

1936, 29 iunie – parohia Coştangalia este vizitată de Preasfinţitul Episcop Dionisie. La Coştangalia P.S. Sa a fost întînpinat de populaţia satului în frunte cu autorităţile comunale, iar in interiorul bisericii de către parohul comunei – Părintele Carp Cobanov. După ce s-a închinat la icoane şi în faţa Sfintului Prestol, PS. Episcop a cercetat cu atenţie obiectele de ritual şi interiorul bisericii, găsind toate in bune reguli. Dupa liturghie PS. a rostit o cuvîntare în faţa mulţimii. Apoi s-a îndreptat spre casa văduvei fostului paroh Manjarov, a vizitat locuinţa parohului. ( ibidem, nr.9-10, pag.28-32)

1936 – Coştangalia, biserică cu hramul Sfîntului Arhanghel Mihail, zidită în anul 1814 din piatră şi lut şi reînnoită în anul 1897 este clasată ca monument istoric. Are în total cu cătunele afiliate: Burlacu – 5 km, Coştangalia Rusă- 2 km, Cîşla şi Ferdinand – 500 gospodării români şi ucraineni; este casă pentru preot; are 18 ha de pămînt arabil pentru folosinţa clerului. Paroh preot Carp Cobanov, născut la 21 februarie 1903, absolvent al seminarului teologic cu 8 clase în serviciul de cîntăreţ din anul 1929, hirotonisit preot la 30 iunie 1930 pe seama parohiei Chioselia Mică, judeţul Cahul, pe loc de la 1 mai 1931. Cîntăreţ Evtimie Focşa, născut la 15 aprilie 1910, licenţiat în teologie, numit cîntăreţ în anul 1933, pe loc. („Anualul Episcopiei Cetăţii Albe – Izmail – Cahul” Izmail, 1936, aprilie,7)

1936 – mare producător de vinuri în circumscripţia Camerei de Comeţ şi Industrie Cahul:

a) Coştangalia – Ion Tomov;

b) Coştangalia Valea Bujor – Ion Gheorghe Tomov. (Buletinul Camerei de Comerţ şi Indrustrie Cahul, 1936, pag.4)

1936 – Fructe şi livezi pe tot cuprinsul judeţului Cahul:

a) Ion I. Tomov (Eihendorf Doina) – 5ha);

b) Ion Gh. Tomov (Coştangalia) – 8 ha;

c) A. Lefter (Baimaclia) – 3 ha. (ibdem, pag. 4)

1939-1940 – în judeţul Cahul suprafeţe ocupate cu vii este de 100 ha, din care suprafeţe mai mari sînt ale următorilor proprietari:

a) Ion Gh. Tomov, Coştangalia, 8 ha;

b) Ion I. Tomov, Eihendorf(Doina), 5 ha;

c) A. Lefter, Baimaclia, 3 ha.

În circumscripţia Camerei sînt următorii mari producători de vinuri:

– Ion Tomov – Coştangalia,

– Ion Gh. Tomov – Coştangalia, conac Valea Bujorului.(Buletinul Camerei de Comerţ şi Industrie Cahul, 1939-1940, pag.6)

1941 - informatorii locali, băştinaşii s. Coştangalia Moldovenească Nicolae Cîrlan, Vasile Pasat, Dumitru Creţu, în cadrul efectuării unui recesămînt al satelor în anul 1941, susţin că satul a fost fondat în secolul al XVIII-lea. În sat trăiau şi colonişti din Cătăneşti, Orhei, colonişti veniţi pe moşia boierului Ghica, cu care lucrau în zeciuală. Pămîntul aici era mai bun ca în Cătăneşti, Orhei. Biserica, clădită în 1813, a fost reclădită din piatră în 1897. Satul a fost al boierilor Ghica, Galino, Tomov. (A.N.R.M. fond 2067, inv.1, partea I,dosar 1144”a”)

1941, martie-aprilie – în componenţa combinatului industrial din raionul Baimaclia este inclusă şi o moară din s. Coştangalia. (A.O.S.P., fond 26, inv.1, dosar 19)

1942 – în vederea ajutorării copiilor(orfanilor de război şi din familiile celor deportaţi de autorităţile staliniste), în comuna Coştangalia, plasa Ştefan cel Mare, funcţionează o cantină, în care luau masa 10 copii. (A.N.R.M., fond 2067, inv.1, dos.1145, foaia 598)

1942, 30 iulie – în comuna Coştangalia funcţiona un cămin cultural.(ibidem, dos.1163, I, foaia 43)

1942 – avem selectate date, conform cărora din comuna Coştangalia în anii regimului stalinist din anii 1940-1941 au fost deportate 3 familiicu 24 membri (ibidem, dos.1166, f.334)

1942, februarie,19 – comuna Coştangalia, cu cătunele Căşla şi Principele Mihai (Suhat) se afla în componenţa plasei Ştefan Cel Mare, judeţul Cahul (Buletinul Provinciei Basarabia, nr. 2, pag.29)

1943 – proprietari şi terenuri agricole în localitatea Coştangalia: Ion I. Tomov – 110 ha. Proprietarii nu sînt în localitate.(A.N.R.M.,2067, inv.1, dos. 1169, f.33)

1943 – tabel al numărului persoanelor de hrănit separat pentru fiecare categorie întocmit conform ordinului Prefecturii Cahul nr. 10. 127/943.

Coştangalia:

Peste 5 ani – 1709 suflete, sub 5 ani – 455, argaţi – 15, total – 2179 suflete. (Olteanu Şt. „Comuna Burlacu” Chişinău, 2011, pag 55)

1944 – proprietari de terenuri mai mari: Coştangalia: Protodiaconu M.- Moştenitorii (Valea Hulubului – 188 desetine); Tomov Gh. Cleopatra (Valea Bujorului – 1570 desetine); Tomov I. Hadiclia (Tomeşti – 217 desetine); Tomov I Ion (Poiana Luminată -125 desetine). (ibidem)

1944 – lista învăţătorilor care s-au refugiat în România în anul 1944 din Coştangalia: Hogaş Iosif şi Hogaş Ana (A.N.R.M., fond 1938, inv.1, dos. 551, f.2)

1944, 29 octombrie – adunarea generală a locuitorilor din s. Coştangalia a luat hotărîrea de a vărsa mijloace financiare pentru coloana de tancuri „Moldova Socialistă” (A.N.R.M., fond P-2370, inv.1,dos.4, f.3)

1946, 17 octombrie – în s. Coştangalia este fondat colhozul „Lenin”. Aici intră şi s. Suhat (ibidem, dos. 38, pag. 55)

1977, 25 martie la data formării raionului Cantemir în componenţa sovietului sătesc Coştangalia intrau localităţile Coştangalia, Cîşla, Suhat, Şofranovca.

2003 – pe moşia Coştangalia au fost atestate două movile funerare înălţate cu mii de ani în urmă, ele fiind probe materiale sigure că pe aceste locuri au făcut popasuri în cîteva rînduri cete de nomazi (Hîncu Ion „Averi strămoşeşti din Republica Moldova”, Chişinău, 2003, pag. 89).

Informaţii culese şi prelucrate de către

   Culicovschi Raisa – profesoară, 

gimnaziul „Gr. Vieru”, din satul Coştangalia