Biserica Sf. Arh. Mihail şi Gavriil din satul Coştangalia raionul Cantemir

    Nu se cunoaşte cine a pus piatra de temelie a acestui Sfînt lăcaş, însă se cunoaşte că creştinii din sat au avut ca loc de închinare o bisericuţă mică din lemn. 

1813 – cea mai timpurie menţiune documentară a bisericii din Coştangalia (Svedenia o sostoianii ţercvei Bessarabii v 1812-1813 Greceanschii uiezd)

    În locul acestei biserici, ce s-a ruinat de vreme, locuitorii au început construcţia unui lăcaş mai mare şi mai durabil din piatră. Din lipsa materialelor şi meşterilor construcţia a fost oprită.

1815- 1816 – Mitropolitul Basarabiei Gavriil Bănulescu- Bodoni a primit informaţie, că în biserica din satul Coştangalia Sfintele vase sunt din cositor (se recomanda din argint) (Arhivele Basarabiei, 1936, pag. 244)

În anii 1840-1848 pe meleagurile satului au venit un grup de creştini greci în frunte cu preotul Canon şi soţia lui Sofia Kalihptos, care au şi pus temelia bisericii actuale.

Se pierd în negura de vremi în anul 1865.

    Construcţia e continuată şi finisată de către Konstantin Galino. Din străduinţa soţilor Konstantin şi Elena Galino s-au adus din satul vecin Doina, sat nemţesc, cărămizi pentru construcţia clopotniţei şi a altarului. Tot cu străduinţa lor au fost aduşi piloni de salcîm din pădurea “Porcului” din peajma satului Baimaclia, care e şi azi. 

  În anii 1897- 90 sînt cumpărate un set de minee - 12: o Evanghelie, un Apostol, o Psaltire, un Ciaslov. Toate cu scris slavon tipărite cu Binecuvîntarea Mitopolitului Melentie de la Mănăstirea Neamţu.

La 29 martie 1897, la 64 de ani, moare Konstantin Galino, e înmormîntat în ograda bisericii.

În 1910 Elena Galino donează Lăcaşului Sfînt două icoane (care se află pînă astăzi în biserică): “Maica Domnului cu Pruncul în braţe” şi “Maica Domnului tuturor scîrbiţilor”.

Preotul Galino e succedat de preotul Domeţian Manjarov (anii de viaţă 1889-10 martie 1930).

La 16 octombrie 1937 moare soţia preotului Domiţian – Sorocica Manjarov, absolventă a seminarului Teologic din Chişinău.

Părintele Carp 19..-1940 plecat cu românii şi s-a ascuns în munţi avea fiica Coca (Tamara,Nadejda-nume clandestine) şi fecior, care a decedat de tînăr

Părintele Cîrlig venea de la Burlacu pe timpul războiului 1941-1945

Slujba divină la prestol a fost continuată de preotul Macarie, care a fost exilat împreună cu familia.

În 1945 biserica a fost închisă. A fost primit ordin să fie demolată, dar localnicii s-au opus şi nu au permis acest lucru, necătînd la insistenţele autorităţilor.

În 1989 –are loc redeschiderea bisericii, avînd ca preot pe Nicolaie Cucoş.

În aprilie – iunie 2004 biserica a fost reparată şi reînnotă cu străduinţa preotului Paroh Sava Nicolae Şeremet, susţinut de enoriaşii de bună credinţă din localitate şi din satele învecinate. 

În 2011 – au fost efectuate lucrări de renovare de către părintele Vasile împreună cu enoriaşii satului.

.